Lesie din cenusa

    Am tot citit informatii si retete despre fabricarea sapunului din vremuri stravechi. Peste tot este mentionata folosirea de lesie (soda caustica / hidoxid de sodiu / NaOH) la fabricarea sapunului. Si de aici s-a nascut o curiozitate: de unde faceau rost de NaOH sau cum se fabrica in vremuri stravechi?

    Ei bine, se pare ca este destul de simplu de obtinut lesia. Bineinteles ca, prin metode in afara laboratorului, nu se poate obtine soda caustica cu o puritate de 98%, asa cum se gaseste de cumparat acum, cu ajutorul careia se produce sapunul prin metoda la rece. Dar daca procedeul este executat corect eu spun ca este suficient de buna ca si cea obtinuta in laborator.

    Enumar mai jos lista completa de ingrediente necesare pentru a obtine lesie:

- apa,

- cenusa.

    Este o lista lunga nu-i asa? 😅. Intrand in detalii cea mai buna este apa de ploaie, deoarece nu este la fel de dura si ajuta sapunul sa faca spuma. Cenusa se obtine in urma arderii lemnelor. Doar cenusa alba, nu bucatile carbuni. Cel mai bun lemn este cel de esenta tare, cum ar fi frasin, fag, artar etc., deoarece acesta contine mai mult potasiu. 

    Daca ar fi sa fac un rezumat al metodei de obtinere ar suna in felul urmator: se amesteca apa cu cenusa, se filtreaza si astfel de obtine lesie. Este destul de simplu. Insa nu considerati usurinta de obtine ca un semn ca este o joaca de copii. Produsul obtinut este foarte coroziv si foarte periculos. Deci luati-va masuri de protectie cand lucrati cu asa ceva: manusi de protectie, ochelari de protectie, halat cizme, chiar si masca.

    Putin mai pe larg se urmeaza urmatorii pasi:

    - se colecteaza apa de ploaie prin orice mijloace doriti. De preferat sa fie fara impuritati cum ar fi frunze, iarba, gandaci etc. Cantitatea este in functie de cata lesie doriti sa obtineti si cata cenusa aveti.

    - se obtine cenusa prin arderea lemnelor de esenta tare. Aceasta se colecteaza si se lasa sa se raceasca complet.

    - intr-un butoi de lemn se pune un strat de pietre si pietricele pe fundul lui, apoi un strat de paie (nu din plastic bineinteles 😁). Aceste straturi au rol de filtrare.

    - se dau gauri in fundul butoiului. Pe aici va curge lesia.

    - este de preferat ca butoiul sa fie asezat suspendat, astfel ca sa se poate aseza sub gaurile din fundul butoiului pentru a colecta lesia.

    - se toana, cu grija, cenusa in butoi.

    - peste cenusa se toarna incet apa de ploaie. Cenusa trebuie sa fie umezita dar nu trebuie sa uda. Cand cenusa incepe sa pluteasca ar cam trebui sa fie suficienta apa.

    - dupa cateva ore puteti colecta lesia prin partea de jos a butoiului. Lesia se colecteaza in vase de sticla, otel inoxidabil (inox) sau plastic dur rezistent la lesie. Daca aveti metode de testare (hartie de turnesol sau PH metru) folositile. Valoarea ideala a PH-ului este 13. In caz contrar puteti folosi metode empirice: puneti un cartof in lesie; daca pluteste atunci lesia este buna.

Este foarte posibil ca sa fie nevoie sa turnati cel putin inca o data lesia in butoi, pentru o noua filtrare, pentru a ajunge cat mai aproape de PH 13.

Si cam asta este tot. Puteti folosi lesia la fabricarea sapunului sau pentru alte intrebuintari. Se pasteaza in vase de sticla, inox sau plastic rezistent la lesie.

Simt nevoia sa ma repet: grija MARE cu lesia obtinuta. Este deosebit de periculoasa.

Sapunul meu Aleppo

Da, am incercat reteta de sapun Aleppo, nu cea clasica ci metoda la rece. Si de data asta am avut timp si inspiratie sa documentez si fotografic aceasta experienta.

Inainte sa scriu reteta trebuie sa fac o mentiune: mai toate retetele mele sunt pentru o cantitate de 400 - 450 grame uleiuri, iar cu tot cu apa si soda ajung la 550 - 600 gr. Asta deoarece atat incape in forma mea de silicon.

Acum ca stiti, iata si reteta incercata de mine:

- Ulei de masline extravirgin    250 gr. (62,5%)

- Ulei de fructe de dafin            150 gr. (37,5%)

- Apa                                         104,58 gr. (va dati seama ca nu am pus FIX cantitatea aceasta de apa)

- Soda                                        52,29 gr.

Si cam asa arata ingredientele pregatite temenic.

Ingredientele doar le-am cantarit in recipientele de plastic. Amestecul lor l-am facut in recipiente de sticla si ceramica.

Dupa ce am aranjat "terenul" de lucru m-am apucat de sapunarit. Am amestecat soda cu apa, sau apa cu soda, depinde cum preferati exprimarea. Dar ca sa ne amintim se toarna (incet) intotdeauna soda peste apa, NICIODATA invers. Am lasat sa ajunga la temperatura optima, intre 33 si 43 grade. Apoi am amestecat si incalzit uleiurile pana la acelasi interval optim, 33 - 43 grade Celsius. Cum am facut, cum n-am facut am reusit si aduc ambele amestecuri, cel cu soda si cel cu uleiuri, la fix 40 de grade cand m-am apucat de mixul final.

Si asa a aratat fix in momentul in care am turnat soda cu apa peste uleiuri.

Si apoi in timp ce amestecam:

Iar aici cand eram aproape de trace:

Faptul ca am folosit destul de putina apa m-a ajutat se ajung destul de repede la trace. Am folosit 2 parti de apa la fiecare parte de soda.

Am incercat chiar si ceva modele la turnarea in forme:

Imi place foarte mult sa folosesc astfel de forme de silicon, desi poate ocupa ceva mai mult spatiu. Este foarte usor de scos sapunul. Mai mult, la unele retete este mai usor de evitat supraincalzirea si faza de gel.

Si iata si rezultatul final, tot pe binecunoscutul fundal:

Cea mai grea parte a fabricarii de sapun prin metoda la rece este asteptarea pentru uscarea completa. Iar la sapunul Aleppo uscarea recomandata este intre 6 luni si un an. Dar, bineinteles ca nu am putut asteptat atat fara sa ma atung de sapun. Dupa circa doua luni am incercat una din bucati. Imi place foarte mult aroma de ulei de dafin. Face spuma cremoasa, spala bine si nu usuca mainile. Spala chiar si parul destul de bine. Singura problema este, ca si la cel cu lapte de capra, ca se inmoaie cand sta in sapuniera. Sper ca este doar din cauza faptului ca nu este inca suficient de uscat.

Calculator retete

Dupa cum spuneam intr-una din postarile anterioare, exista mai multe site-uri unde putem calcula si recalcula retetele de sapun. Eu m-am oprit doar la doua dintre ele, soapcalc sau soapee, pe care le folosesc si despre care va voi spune cateva cuvinte.

Ce am fi facut noi daca nu ar fi existat utilitarele mentionate si ne doream sa facem sapun in casa? Cautam o reteta de sapun prin metoda cu fierbere, din popor, inmanata prin viu grai, si pe puneam pe fiert sapun. Sau cautam o carte de chimie, luam o foaie si un creion si ne apucam de calcule. Ambele metode sunt bune dar la ambele metode nu avem nicio idee despre proprietatile sapunului ce va iesi.

Utilitarele mentionate mai sus nu doar ca ajuta la calculul cantitatii de soda si apa in functie de uleiurile folosite, ci ne oferta informatii ceva mai detaliate despre sapunul ce va iesi din respectiva reteta. 

Desi la inceput am folosit soapcalc pentru simplitatea in utilizare, acum parca tind mai mult catre soapee deoarece este mai user-friendly si ofera ceva mai multe informatii.

Din cate stiu soapcalc a fost creat cu ajutorul si experienta fabricantilor de sapun de pe Soapmaking Forum. Astfel au fost create si definite valorile si modul de calcul a proprietatilor mentionate in acel calculator.

La prima vedere lucrurile pot parea simple. Avem diferitele valori pentru fiecare tip de grasime/ulei, le combinam si reiese un sapun dupa bunul plac. In realitate este putin mai complicat, chiar si cu ajutorul soapcalc/soapee. Dar tocmai de aici vine placerea de a realiza sapunuri dupa propria reteta. Tot in cautarile mele am gasit pe cineva care explica ceva mai pe larg valorile mentionate in utilitare. Va pun aici link-ul si va invit sa lecturati. Daca aveti timp si rabdare pe acel site ofera multe informatii referitoare la fabricarea sapunului in casa. Eu m-am inspirat mult din ce am citit acolo.